„In Romania, primul club Rotary a fost cel din Bucuresti, infiintat in aprilie 1929, apoi, pe rand, s-au infiintat alte sapte, printre care a fost si cel din Campina (1933). Ultimul aparut, al noualea, a fost clubul Ploiesti, ca un club provizoriu din primavara (martie-aprilie) 1936 si cartat (oficial, deci) de la 1 iulie acelasi an.
, activand aici inainte ca acesta sa fie constituit in mod oficial. Se afirma ca ar fi facut, mai intai, parte din clubul Campina, unde s-au pregatit cativa rotarieni/ploiesteni inca din 1935. Lucrul este foarte posibil deoarece el era foarte cunoscut in orasul de pe Prahova unde avea multe relatii si chiar rude apropiate. Mai mult, la Congresul de la Arad (1936), delegatul Campinei raporta ca patru dintre fondatorii clubului Ploiesti erau membrii lor. Din pacate, nu cunoastem decat numele a doi dintre ei, George Balif si Alexandru Krupenski. Unul dintre ceilalti doi ar putea fi Socolescu. Se mai spune ca ar fi fost unul dintre fondatorii clubului Campina, dar aceasta nu este posibil deoarece avem lista acestora din 1933 si el nu figureaza pe ea.
In clubul Rotary Ploiesti, T. T. Socolescu a venit complet avizat: cunostea statutele, obiectivul fundamental si chiar cutumele. Cum era un om obisnuit cu ordinea, punctualitatea, cu indeplinirea obligatiilor, nu a avut niciun fel de probleme nici cu cotizatia, nici cu celelalte contributii, nici cu frecventa (asiduitatea).
La club, Socolescu s-a simtit totdeauna bine. Nu a trebuit sa renunte la niciunul dintre bunii sai prieteni (Ion Ionescu Quintus murise in 1933), ba pe unii ii si invita la activitatile deschise ale clubului (baluri, donatii). Pe unii dintre ei, i-a gasit aici, dar este greu de spus daca nu cumva chiar el i-a adus. Este vorba despre fruntasii iorghisti Dumitru Munteanu – Ramnic, Stefan D. Motoiu, Corneliu Tacit cu care aborda aici si alte probleme decat cele politice. Si dintre ceilalti, pe cei mai multi ii cunostea dinainte. Cu profesorul si scriitorul I. A. Bassarabescu colabora de mai multi ani in conducerea asezamantului cultural “Nicolae Iorga“. Cu inginerii Gh. Balif si J. G. Duqué ca si cu G.Iosifescu, Gabriel Papp si cu altii conlucrase si conlucra in cadrul Camerei de Comert si Industrie Ploiesti.
Ca atare, este firesc ca Socolescu sa fi asteptat cu nerabdare sedintele saptamanale. La inceput, mai ales in timpul provizoratului clubului, sedintele s-au tinut in casele unor membri, in special la prietenul lui Stefan D. Motoiu (azi Restaurantul “Boccaccio”, fost “Bulevard”).
Foarte curand, s-a hotarat ca intrunirile sa aiba loc in sala de mese a Scolii de Menaj din Ploiesti de pe strada Gheorghe Grigore Cantacuzino nr. 19. Sala se gasea in curtea institutiei amintite, intr-un pavilion nou construit.
Desigur, aprobarile pentru aceasta le-a obtinut D. Munteanu- Ramnic, dar unele amenajari care sa-i dea un aspect frumos, o decorare adecvata, credem ca nu i le putea datora decat lui Socolescu.
Ziua sedintei saptamanale era miercuri, iar ora de incepere era 8,30 p.m. (post meridian), respectiv 20,30. Ora ar parea cam tarzie, dar Socolescu, ca si ceilalti, erau obisnuiti cu ea pentru ca si la celelalte cluburi la care erau membri (cele politice sau de divertisment) sedintele restranse incepeau in acelasi moment al serii. Domnii luau cina acasa, cu familia, si apoi plecau la club, intorcandu-se acasa tarziu, pentru culcare. De altfel, si la Scoala de Menaj, elevele luau cina de la ora 18,00 la 18,30 si apoi se retrageau in corpul principal pentru “meditatia“ de seara (pregatirea temelor). Ramanea destul timp pentru curatenie, aerisire, montarea insemnelor rotariene (drapelul, clopotul) si chiar sa i se dea un aspect festiv.” – Paul D. Popescu
Fotografia folosita in acest material provine din colectia dlui ing Constantin ILIE, caruia ii multumim si pe aceasta cale!
O acțiune interesantă și utilă pentru ploieșteni.