Colegul nostru de la Rotary 200 Ploiești, Vlad Mateescu, director al Filarmonicii „Paul Constantinescu” Ploiești, s-a aflat zilele trecute față în față cu un grup de liceeni de la Colegiul Național „Mihai Viteazul”, care au realizat un interviu consistent cu tânărul dirijor și manager de instituție culturală. Iată, mai jos, întrebările elevilor și răspunsurile interlocutorului.
Care considerați că sunt principalele provocări cu care un om de cultură se confruntă în România? Și, dintre ele, care sunt acele provocări universal valabile, indiferent de epocă, și care sunt acelea tipice unei anumite perioade și unui anumit loc?
Din păcate încă suntem un popor care pune accent pe câștigul rapid, care nu are răbdare. Criticăm foarte repede, iar cei care vor sa construiască sunt… ciudați. Așadar, faptul că bugetele alocate instituțiilor de învățământ sau de cultură sunt infime în comparație cu ce ar trebui să fie – aceasta este provocarea cea mai mare a unui om de cultură. Pentru că te întrebi dacă există sau nu un viitor. În plus, la noi o mare provocare este lupta cu mentalitatea unora care n-au atitudinea de învingător și renunță prea ușor la visurile lor.
Unde situați Ploieștiul pe harta culturală națională? Dar România? Unde se află ea în prezent pe harta culturală mondială?
Cu toată lipsa de modestie, în ultimii 2 ani orașul nostru a cunoscut o creștere exponențială a actului artistic, a investițiilor în cultură, a sponsorizărilor în evenimente și proiecte culturale. România? Are o tradiție și o istorie deosebită pe care ar trebui să nu o uităm și să o valorificăm. Îmi place să spun că sunt român cu suflet de grec (pentru că… sunt grec, de fapt, dar iubesc România și îmi dau lacrimile când aud Imnul). Ceea ce ar trebui să se realizeze la nivel de oraș, județ, țară… este o strategie culturală. Este un haos la acest moment din multe puncte de vedere.
Care sunt cele mai importante lecții pe care vi le-ați însușit de-a lungul carierei?
Să am răbdare, să nu renunț la vise, să învăț din greșeli și să încerc pe cât posibil să mă înconjor de oameni mai buni ca mine, deși ai de învățat în viață de la toți. Și, cel mai important, să nu renunț la visuri, să cred in instinct iar chiar dacă doare, e frustrant de multe ori… să fiu corect!
Se spune că este un sacrificiu în toate. Mai ales atunci când vorbim de un domeniu atât de complex precum cultura. Bazându-vă pe îndelungata dumneavoastră experiență, care sunt compromisurile omului de cultură contemporan?
Sună bine “îndelungata dumneavoastră experiență”. Tocmai ce am împlinit vârsta de 30 de ani. Nu știu câtă experiență pot avea într-un timp atât de scurt, dar la vârsta de 28 de ani am ocupat funcția de director al Filarmonicii ploieștene, devenind astfel cel mai tânăr director de filarmonică din Europa. Sacrificiu este în tot și toate atât timp cât vrei să construiești, atâta vreme cât ai un vis. În general ceea ce visez pare de domeniul SF-ului. Dar nu renunț!
Care sunt acele aspecte prin care tezaurul cultural ploieștean s-a îmbogățit în ultimul an și ce lipsește încă în viziunea dumneavoastră sau ați vrea să vedeți realizat aici?
Sunt tot mai multe evenimente de amploare. Ușor, ușor începe să se înțeleagă ideea de branding și de marketing. Ceea ce îmi doresc cel mai mult aici, mai ales pentru Filarmonica din Ploiești, care s-a dezvoltat în 2 ani extraordinar de mult (orchestră simfonică completă, orchestră de muzică populară completă, înființare compartiment de jazz, mai nou înființare big band, studio de înregistrări de ultimă generație) este să construim o sală de spectacole de aproximativ 1200 de locuri, cu posibilitatea de a găzdui concerte și evenimente de operă, operetă, orchestră simfonică, balet și teatru).
Au întrebat și consemnat: Izabela Aldea, Ștefan Anghelache – Interact Club Ploiești, Teodor Ene, Mihnea Ghinea, Mihai Păun și Georgiana Soian.